Disputele privind moștenirile devin tot mai dese în România, în special atunci când copiii descoperă, după decesul părinților, că bunuri imobile au fost transferate prin contracte de vânzare-cumpărare către un singur frate. Un caz recent analizat de platforma avocatnet.ro scoate la lumină dificultățile de interpretare a legislației într-un astfel de context familial tensionat.

Situatția a fost semnalată de un bărbat care a aflat post-mortem că locuința părintească a intrat în posesia surorii sale. Acesta a explicat că a investit sume considerabile în imobil în perioada în care a lucrat în străinătate și a ridicat semne de întrebare cu privire la discernământul tatălui său, care în ultimii ani de viață ar fi fost într-o stare de sănătate deplorabilă. „Daca parintii, in timpul vietii, i-au vandut casa surorii si eu nu am stiut decat dupa moartea lor, mai am vreun drept? Sau trebuie sa o dau in judecata pe sora mea? Exista un termen pana cand pot sa o dau in judecata? Pentru ca nu mi se pare corect ce au facut. Eu am investit foarte multi bani in acea casa, fiind plecat in afara. Tin sa mentionez un aspect: eu sunt baiatul tatalui (tatal, cand s-a recasatorit cu actuala „mama”, ma avea pe mine, iar pe sora mea au facut-o impreuna, deci suntem frati doar dupa tata). Va rog mult sa ma indrumati ce este de facut! Va multumesc.”, conform întrebării publicate de avocatnet.ro și preluate de noutati.info.

Specialiștii avertizează că, deși legea permite înstrăinarea bunurilor în timpul vieții către orice persoană, inclusiv către un descendent, există mecanisme de control pentru a preveni abuzurile. Instanța poate verifica dacă tranzacția a fost una reală sau dacă sub masca unei vânzări se ascunde, de fapt, o donație menită să îi excludă pe ceilalți moștenitori de la cota lor legală.

Dacă se demonstrează că nu s-a plătit un preț real sau că actul este o donație simulată, intervine noțiunea de rezervă succesorală. Aceasta reprezintă partea din moștenire la care copiii au dreptul indiferent de voința defunctului, oferind posibilitatea ca bunul să fie readus în masa succesorală pentru o împărțire echitabilă.

Un element procedural critic amintit de juriști este acceptarea succesiunii. „Problema este ca, daca nu ati acceptat mostenirea, orice actiune pentru desfiintarea acelui contract poate fi blocata prin invocarea exceptiei lipsei de interes. Adica, daca oricum sunteti strain de mostenire, de ce sa mai sustineti o actiune de desfiintare a contractului?”, a explicat un consultant juridic conform sursei citate. Totuși, drepturile pot fi menținute dacă restul moștenitorilor nu contestă calitatea de succesor a persoanei în cauză.

Dincolo de dreptul de proprietate, persoanele care au făcut îmbunătățiri în imobilele care nu le mai aparțin pot solicita recuperarea investițiilor. Acest lucru necesită însă dovezi solide, precum extrase bancare, chitanțe de materiale sau expertize tehnice care să ateste valoarea lucrărilor efectuate.

Experții recomandă totodată analizarea istoricului de dobândire a casei, întrucât drepturile de moștenire pot varia considerabil dacă bunul a aparținut exclusiv tatălui sau a fost bun comun cu o soție anterioară. Deși calea juridică este deschisă, consilierii de pe platforma citată îndeamnă la prudență și la încercarea unei concilieri: „Incercati totusi sa va impacati cu sora dumneavoastra. Relatia cu sora valoreaza mult mai mult decat orice zid de caramida. Procedand astfel, onorati memoria parintilor care v-au crescut.”