Aproape un an a trecut de la dispariția lui Mihai Leu, campionul care a încetat din viață pe 1 iulie 2025, la vârsta de 56 de ani, după o luptă lungă cu o boală necruțătoare. Deși timpul a trecut, pentru soția sa, Anna Leu, durerea pierderii partenerului alături de care a petrecut 34 de ani rămâne imensă.

Mihai Leu, care a fost diagnosticat cu cancer în urmă cu 11 ani, s-a stins din viață pe patul de spital la unitatea medicală Fundeni din București. Această pierdere a lăsat un gol profund în viața Annei, cea care a ales să își părăsească țara natală pentru a-i fi alături acestui sportiv de excepție.

În încercarea de a gestiona suferința după trecerea în neființă a soțului ei, Anna Leu a decis să se implice activ în continuarea moștenirii lăsate de acesta. Ea a declarat, într-un interviu acordat publicației Viva.ro, că își dorește să coordoneze în continuare proiectul drag fostului campion, competiția Super Rally.

„Merg mai departe, pas cu pas. Vreau să duc mai departe proiectul lui de suflet, Super Rally. În același timp, am și alte proiecte pe care le voi face publice la momentul potrivit. Construiesc în ritmul meu, cu ceea ce am trăit, și știu că o parte din el va rămâne mereu cu mine”, a explicat Anna Leu pentru Viva.ro.

Deși Mihai Leu nu mai este prezent fizic, soția sa mărturisește că resimte prezența lui în rutina zilnică și în forța pe care o regăsește în propriile acțiuni. Ea a vorbit cu emoție despre demnitatea cu care sportivul a înfruntat boala până în ultimele sale clipe.

„Îl simt cel mai aproape în liniștea casei, în momentele în care mă opresc și mă gândesc la el, la noi, la lucruri simple pe care le făceam împreună, care acum au rămas doar ale mele, uneori îmi vine să îi spun ceva sau să îl caut cu privirea. Îl simt și în mine, în puterea pe care încerc să o am, de parcă o parte din el a rămas acolo. Este o legătură care nu dispare, doar se schimbă”, a adăugat Anna Leu citată de Viva.ro.

Aceasta a mai subliniat că, în ciuda suferinței fizice provocate de afecțiunea de care a suferit, Mihai Leu și-a păstrat luciditatea și optimismul până la final, nefiind genul de persoană care să se plângă de situația sa medicală.