O tânără de 19 ani din Olanda, care suferea de o afecțiune neurologică și de depresie severă, a încetat din viață după ce a recurs la oprirea voluntară a alimentației și hidratării (VSED). Această metodă, legală în Olanda, a fost aleasă de tânără deoarece se afla pe lista de așteptare pentru o procedură de eutanasie, conform Wowbiz.ro. Părinții săi, Omar și Cissy Dekker, au vorbit despre suferința îndelungată a fiicei lor, Iris, pe care au descris-o ca fiind o persoană sensibilă, inteligentă și curioasă.

Primele semne ale problemelor de sănătate au apărut când Iris avea 13 ani, manifestându-se prin atacuri de panică, dureri abdominale și cefalee. Ulterior, diagnosticul de depresie severă și tulburare neurologică funcțională a dus la imobilizarea ei într-un scaun cu rotile timp de aproape doi ani. Mama sa, Cissy Dekker, a remarcat curiozitatea constantă a fetei: „Din ziua în care s-a născut, Iris a fost mereu curioasă. Întreba tot timpul cum funcționează lucrurile și voia să înțeleagă lumea”.

Starea psihică a tinerei s-a deteriorat treptat, ducând la izolare și insomnii. Tatăl ei, Omar Dekker, a menționat: „Avea din ce în ce mai puțin contact cu noi și cu ceilalți oameni. Devenise mai tăcută și prefera să stea singură”. La vârsta de 15 ani, Iris a avut două tentative de sinucidere, una prin spânzurare și alta prin tăierea venelor. Tatăl a descris starea ei interioară: „Iris spunea că se simțea într-o gaură neagră. Nu mai avea sentimente, nici bucurie, nici tristețe. Nu exista nimic la care să privească înainte și nimic la care să privească înapoi”.

La scurt timp după aceste evenimente, Iris a discutat cu psihologul despre posibilitatea eutanasiei. Mama sa a mărturisit: „Când terapeuta mi-a spus că Iris vrea să discute despre eutanasie, am fost șocată. Prima reacție a fost una foarte emoțională”. Deși în Olanda tinerii de peste 16 ani pot solicita eutanasia, procesul implică evaluări medicale riguroase. La împlinirea vârstei de 16 ani, Iris a depus cererea oficială la Centrul de Expertiză pentru Eutanasie, însă aprobarea a întârziat, în ciuda faptului că tânăra urmase șapte tratamente pentru depresie fără succes.

După o vacanță în Scoția, Iris a reiterat dorința de a nu mai trăi, afirmând: „Acesta era ultimul lucru pe care voiam să îl încerc. Dar nici asta nu mă va ajuta. Vreau doar să mor. Nu vreau să mai trăiesc încă o vară. Nu vreau să ajung la 20 de ani”. Astfel, a optat pentru VSED, o metodă legală în Olanda, efectuată sub supraveghere medicală. Tatăl a recunoscut dificultatea acceptării: „Am fost șocat când mi-a vorbit pentru prima dată despre asta. Mi se părea un mod teribil de a muri”.

În ultimele săptămâni de viață, petrecute într-un centru de îngrijiri paliative, părinții au observat o schimbare pozitivă în atitudinea fiicei lor. „Ochii ei fuseseră întunecați în ultimii patru ani. Nu mai exista nicio scânteie în ei. În spital, acea scânteie s-a întors”, a povestit mama. Iris a decedat pe 1 martie 2026, fiind sedată paliativ după două săptămâni de refuz al hranei și apei. „A murit foarte liniștită. Se vedea pe chipul ei că era împăcată și chiar avea un zâmbet”, a declarat tatăl. Înmormântarea a avut loc pe 6 martie, ziua în care Iris ar fi împlinit 20 de ani, tânăra ocupându-se personal de organizarea detaliilor ceremoniei.