Sâmbăta lui Lazăr, o zi de o importanță deosebită în calendarul ortodox, va fi marcată în anul 2026 pe data de 4 aprilie. Această sărbătoare, care precede Duminica Floriilor, este dedicată minunii învierii lui Lazăr de către Iisus Hristos în Betania și reprezintă ultima ocazie din Postul Mare în care se mai pot face parastase pentru pomenirea celor adormiți, fiind cunoscută în tradiția populară și sub numele de Moșii de Florii.

Conform rânduielilor și tradițiilor transmise din generație în generație, în Sâmbăta lui Lazăr nu se spală rufe. Această interdicție are la bază respectul pentru liniștea sufletelor celor trecuți în neființă, considerându-se că activitățile casnice care implică zgomot sau agitație pot tulbura reculegerea specifică acestei zile.

Pe lângă evitarea spălatului, datinile populare menționate de redactia.ro mai cuprind și alte restricții importante. Astfel, în această zi:

• Nu se toarce și nu se țese în semn de respect pentru morți.
• Este interzisă coacerea pâinii sau folosirea cuptorului pentru preparate complexe.
• Se evită lucrările agricole, plantarea pomilor (despre care se spune că nu vor prinde rădăcini) și curățenia generală în gospodărie.

În loc de activitățile administrative, credincioșii se concentrează pe latura spirituală și pe actele de caritate. Gospodinele pregătesc colaci, colivă și plăcinte de post, care sunt sfințite la biserică și apoi oferite de pomană vecinilor sau persoanelor nevoiașe.

Din punct de vedere teologic, învierea lui Lazăr, care fusese mort de patru zile, este privită ca o prefigurare a Învierii Domnului și o confirmare a puterii divine asupra morții. „Această înviere este considerată o prefigurare a Învierii Domnului și o dovadă a puterii divine asupra morții. Prin acest gest, Hristos a arătat credincioșilor că viața nu se termină odată cu moartea”, se arată în prezentarea contextului religios al sărbătorii.

În plan cultural, în regiuni precum Muntenia și Oltenia, se mai păstrează ritualul „Lăzăriței”. Fetele îmbrăcate în haine albe colindă din casă în casă, fredonând cântece despre Lazăr, gestul fiind un simbol ancestral al renașterii naturii și al fertilității pământului care se „deschide” odată cu venirea primăverii.

Această sâmbătă marchează totodată pragul către Săptămâna Mare, perioada de maximă asceză înainte de Paște. După rugăciunea și liniștea specifice zilei lui Lazăr, urmează bucuria intrării lui Iisus în Ierusalim, sărbătorită de Florii, pregătind sufletele credincioșilor pentru evenimentele solemne ale Săptămânii Patimilor.