Credincioșii ortodocși celebrează duminică Învierea Domnului, cea mai veche și importantă sărbătoare a creștinătății, care se întinde pe parcursul a trei zile. Evenimentul, privit ca o victorie a binelui și a adevărului, este marcat prin ceremonii religioase la Ierusalim și în toate comunitățile creștine din lume. Potrivit PSNews.ro, timp de 40 de zile, până la Înălțare, salutul tradițional utilizat de credincioși este „Hristos a înviat!”, primind răspunsul „Adevărat a înviat!”.

Etimologic, termenul „Paște” provine din ebraicul „pesah”, care semnifică „trecere”. Dacă pentru evrei acesta amintea de eliberarea din robia egipteană și traversarea Marii Roșii, pentru creștini reprezintă trecerea către viața veșnică prin sacrificiul lui Iisus Hristos. În prezent, Biserica Ortodoxă Română calculează data Paștelui conform calendarului iulian, în timp ce pentru Crăciun folosește calendarul gregorian. Excepție în lumea ortodoxă fac bisericile din Finlanda și Estonia, care utilizează calendarul gregorian pentru ambele sărbători.

Ritualul religios de Înviere debutează sâmbătă noaptea, în jurul orei 23:00. Momentul culminant are loc la miezul nopții, când clerul iese din unitățile de cult pentru a proclama Învierea în exterior. Preotul oferă simbolic lumina credincioșilor cu îndemnul „Veniți de luaţi Lumină!”. În numeroase regiuni, odată cu lumina, se împart și bucăți de pâine binecuvântate cu vin, cunoscute sub numele de „Paște”.

Procesiunea continuă cu înconjurarea bisericii de trei ori, timp în care se cântă „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Slujba se prelungeste în interior până spre ora 03:00. Tot acum, persoanele care au respectat postul de șapte săptămâni se pot împărtăși, iar preotul sfințește alimentele tradiționale aduse de oameni, precum ouăle roșii, pasca, cozonacul sau friptura, pentru prima masă de sărbătoare.

Simbolul central al festivităților rămâne oul roșu, a cărui prezență este documentată încă din antichitate în mormintele creștine timpurii. Dacă în vechime oul reprezenta perfecțiunea sau eternitatea, creștinii i-au atribuit semnificația regenerării omenirii, culoarea roșie evocând sângele vărsat de Mântuitor pe Cruce.

O legendă din tradiția bisericească menționează că Maria Magdalena s-ar fi prezentat în fața împăratului Tiberiu oferindu-i un ou roșu și rostind mărturia „Hristos a înviat!”, gest considerat de mulți specialiști drept originea acestui obicei. Astfel, „oul pascal” a devenit dovada vizibilă a speranței în înviere, fiind nelipsit de la mesele de agapă încă din primele secole ale erei noastre.