Credincioșii ortodocși îl cinstesc luni, 11 mai 2026, pe Sfântul Sfințit Mucenic Mochie, un preot din Amfipol care a trăit în perioada împăratului Dioclețian. Potrivit datelor istorice prezentate de România TV, acesta provenea dintr-o familie nobilă din Roma, fiind fiul lui Eufratie și al Eustatiei.

Sfântul Mochie a devenit cunoscut pentru curajul său de a se opune sacrificiilor păgâne. În timpul unei sărbători dedicate zeului Dionis, acesta a intervenit public și a distrus jertfelnicul pregătit de proconsulul Laodichie, gest care a atras arestarea sa și presiuni constante pentru a renunța la creștinism.

Deși a fost supus unor torturi repetate, sub autoritatea proconsulului și, ulterior, a dregătorilor Talasie și Maxim, Sfântul Mochie și-a păstrat convingerile religioase. Relatările vremii menționează că a fost aruncat la fiare, însă animalele sălbatice au refuzat să îl atace, moment care a determinat mulțimea să îi ceară eliberarea.

În cele din urmă, martiriul său s-a încheiat la Bizanț, unde a fost executat prin decapitare. Mai târziu, împăratul Constantin cel Mare a onorat memoria sa prin ridicarea unei biserici impunătoare în care au fost depuse moaștele sale.

Tot în această zi, calendarul creștin-ortodox îi consemnează pe Sfinții Chiril și Metodie, misionarii de origine greacă din secolul al IX-lea care au evanghelizat popoarele slave. Activitatea lor este considerată fundamentală pentru cultura Europei de Est.

Lista pomenirilor pentru data de 11 mai mai cuprinde pe Sfântul Mucenic Dioscor cel Nou, pe Sfântul Nou Mucenic Arghiros Tesaloniceanul, precum și sărbătoarea inaugurării Constantinopolului sub protecția Maicii Domnului.

Pentru această sărbătoare, tradiția bisericească păstrează un canon de rugăciune dedicat Sfântului Mochie: „Păzeşte cetatea Ta, Mântuitorule, izbăvind-o de toate întâmplările, dând poporului biruinţe, supunând trufia vrăjmaşilor, prin rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine mai presus de fire şi ale sfinţilor Tăi, mult-Milostive. Făcându-te fericit şi plin de lumină, şi cinstindu-te cu patima, ai încăput înlăuntrul cămării celei de Mire, veselindu-te împreună cu fecioarele cele înţelepte, şi priveşti frumuseţea cea neasemănată, ale cărei arătări le-ai avut mai dinainte. Pătimind mai înainte într-alte cetăţi ai ajuns la cetatea Bizanţ, mucenice pururea pomenite, întru care ai primit sfârşitul nevoinţelor tale şi cununa biruinţei, ca un pătimitor nebiruit; pe care păzeşte-o prin rugăciunile tale”.