Ziua de 12 iunie 2026 aduce însemnări importante în calendarele religioase, marcând sărbători dedicate unor personalități spirituale de referință. Astfel, credincioșii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare, în timp ce greco-catolicii îi celebrează pe Sfântul cuvios Onofrei și pe Sfântul cuvios Petru Atonitul. La romano-catolici, această dată este dedicată Inimii Neprihănite a Mariei și Sfântului Gaspar, preot, potrivit datelor centralizate de romaniatv.net.

Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare a trăit între anii 350 și 400 d.Hr. în pustiul Egiptului. Parcursul său spiritual a început încă din copilărie, când tatăl său l-a încredințat unei mănăstiri imediat după botez. Simțind chemarea către o viață de asceză extremă, Onufrie a părăsit ulterior viața comunitară pentru a se retrage în singurătate.

Inițial, a fost îndrumat de un bătrân sihastru care i-a transmis tainele rugăciunii neîncetate. Ulterior, acesta l-a așezat într-o peșteră izolată, vizitându-l doar o dată pe an, până la trecerea bătrânului la cele veșnice, moment din care Onufrie a rămas complet singur. Viața sa a fost marcată de șapte decenii de post și rugăciune, luptând constant cu slăbiciunile și provocările firii omenești.

Conform crestinortodox.ro, tradiția susține că, pe măsură ce Onufrie a atins o stare de sfințenie profundă, providența divină i-a purtat de grijă: un înger îi aducea pâine, iar în proximitatea adăpostului său au apărut un palmier cu rod și un izvor cu apă dulce.

Spre finalul existenței sale pământești, pustnicul a fost vizitat de Sfântul Pafnutie cel Mare, care a ajuns la peștera sa printr-o intervenție divină. Onufrie i-a mărturisit celui care l-a găsit că, în fiecare duminică, un înger îi oferea Sfânta Împărtășanie. După ce au petrecut noaptea în rugăciune, Onufrie și-a anunțat sfârșitul, considerând că sosirea lui Pafnutie fusese rânduită de Dumnezeu pentru a asigura slujba de îngropare. Legenda spune că, după moartea sfântului, doi lei au apărut pentru a săpa mormântul în care Pafnutie avea să-l înmormânteze cu onoruri.

Credincioșii apelează în această zi la Sfântul Cuvios Onufrie prin rugăciune, cerându-i ajutor pentru a dobândi răbdarea, smerenia și tăria de care acesta a dat dovadă. Textul rugăciunii adresate sfântului subliniază: „O, Cuvioase Părinte Onufrie, vas ales al Domnului, iubitor de viață duhovnicească, aprinzându-te cu dumnezeiasca râvnă, ai urmat îndemnul Mântuitorului: „Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie“; ai lăsat rudeniile, patria și dregătoria cea lumească, venind în țara Moldovei. Vrednic lucru este să te cinstim, Cuvioase Părinte, și să te rugăm: dă-ne răbdarea ta, Sfinte.”

Rugăciunea continuă cu cereri pentru pacea inimii și protecție împotriva ispitelor: „Dă-ne curajul și voința ta; credința și iubirea ta către Dumnezeu. Ajută-ne să dobândim smerenia, pacea și lumina inimii tale curate. Pe tine, cel care viețuiești împreună cu îngerii, te rugăm, cu lacrimi și cu umilință, izbăvește-ne, prin sfintele tale rugăciuni, de mulțimea ispitelor și a necazurilor, de poftele cele vătămătoare ale trupului și de gândurile rele care se abat asupra noastră.”

Finalul invocării spirituale aduce o rugăminte comunitară: „Tu, care umpli de lumină pe cei credincioși, sădește în noi, cu rugăciunile tale, temelia statorniciei în credință și a sfințeniei vieții. Ajută-ne cu rugăciunile tale să viețuim, oriunde, ca frații întru Hristos și să căutăm sfințirea sufletelor noastre pustiite de păcate. Cel ce ai fost mult nevoitor și mult rugător, ajută pe cei ce se nevoiesc în împlinirea poruncilor lui Hristos în mănăstire sau în lume, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea sufletelor. Amin.”