Ciorba de pui a la grec este o adaptare locală a celebrei supe grecești „avgolemono”, un preparat care a devenit un pilon al meniurilor tradiționale din România. Denumirea originală provine din termenii grecești „avgo” (ou) și „lemono” (lămâie), ingrediente care oferă consistență și aciditate preparatului. În timp ce varianta originală mediteraneană este o supă clară, bucătăria românească a reinterpretat acest fel de mâncare, transformându-l într-o ciorbă mai densă, îmbogățită cu smântână, diverse legume și verdețuri proaspete, conform detaliilor publicate de StirileProTV.

Pentru a prepara această ciorbă, aveți nevoie de următoarele ingrediente: un piept de pui sau două pulpe (de preferat cu os pentru un plus de savoare), 1,5 litri de supă de pui sau apă, o jumătate de cană de orez cu bob rotund, două ouă, sucul de la una sau două lămâi, o ceapă mică, un morcov, sare, piper și mărar sau pătrunjel pentru decor.

Procesul de gătire începe prin fierberea cărnii în apă cu sare, îndepărtând spuma formată la suprafață. Se adaugă ceapa și morcovul, lăsând totul la foc mic timp de 30-40 de minute. După ce carnea este gătită, se scoate, iar în supa rămasă se fierbe orezul. Într-un bol separat, se bat ouăle cu sucul de lămâie, adăugând treptat polonice din supa fierbinte pentru a tempera amestecul și a preveni coagularea. Acest amestec se toarnă în oală la foc minim, fără a mai lăsa ciorba să fiarbă, apoi se adaugă carnea mărunțită și verdeața.

Diferența dintre varianta românească și cea grecească este dată de consistență. În timp ce „avgolemono” mizează pe o textură fină și un gust proaspăt, fără smântână sau legume în exces, rețeta autohtonă este mai hrănitoare datorită smântânii și a legumelor precum țelina sau păstârnacul, care oferă o onctuozitate specifică.

O altă distincție importantă trebuie făcută între ciorba a la grec și ciorba rădăuțeană. Deși ambele sunt supe albe și cremoase, ciorba rădăuțeană este o invenție bucovineană, similară cu ciorba de burtă, care folosește usturoi și smântână pentru un gust mai intens, în timp ce varianta a la grec rămâne fidelă profilului acrișor și ușor al lămâii.