Lumea culturală din România este în doliu după ce Valeriu Sepi, figura emblematică cunoscută sub titulatura de „căprarul” trupei Phoenix, a încetat din viață în această dimineață. Anunțul trist a fost făcut public de Dorel Săndesc, managerul Spitalului Județean Timișoara.

Provenit din Vălcani, o localitate bănățeană de lângă granița cu fosta Iugoslavie, Valeriu Sepi s-a făcut remarcat încă din tinerețe. Acesta a crescut într-o familie cu notorietate, fiind nepotul lui Grațian Sepi (II), care a purtat banderola de căpitan al echipei naționale de fotbal a României și a jucat pentru legendara Ripensia Timișoara. În tinerețe, Valeriu a cochetat cu performanța sportivă, practicând boxul, canotajul și atletismul.

După finalizarea studiilor la Politehnica din Reșița, Sepi și-a îndreptat atenția către arte plastice, fiind format sub îndrumarea unor mentori precum Peter Jecza, Leon Vreme și Deliu Petroiu.

Începând cu anul 1968, acesta a devenit un pilon de bază în cadrul formației Phoenix, colaborând cu Nicu Covaci și Josef Kappl. Artistul a adus un aport esențial trupei, atât prin grafica albumelor, cât și printr-o latură muzicală inedită: folosea percuții create chiar de el, printre care și tobe confecționate din piele de vițel, dotare care i-a și atras porecla de „căprarul de la Phoenix”, conform informațiilor furnizate de Kanal D.

Dincolo de universul muzical, Valeriu Sepi a fost un artist complex, ale cărui lucrări de pictură, design, sculptură și desen au fost expuse în muzee și colecții private din Europa, Australia, Asia și America de Sud. După ce a locuit o perioadă în Singapore, artistul a ales să revină în Timișoara, locul pe care îl simțea cel mai aproape de sufletul său.

Apropiații artistului au transmis un mesaj profund emoționant pe rețelele de socializare, dezvăluind și care a fost ultima dorință a acestuia înainte de trecerea în neființă.

„Sper ca ultima dorință a lui Sepi să fie îndeplinită. Ne spunea zi de zi acest lucru: dorea să fie lângă Nicu. Filmarea e făcută acum două săptămâni. Drum bun, Sepi: tot in ziua de vineri ca și Nicu.”