În calendarul ortodox, ziua de 16 aprilie 2026 este dedicată cinstirii Sfintelor Mucenițe Agapia, Irina și Hionia. Această sărbătoare are o semnificație deosebită în anul respectiv, deoarece coincide cu Joia Albă, o zi centrală din cadrul Săptămânii Luminate.

Cele trei surori au trăit în Tesalonic în perioada domniei împăratului Dioclețian. Deși proveneau dintr-un mediu păgân, ele au ales calea creștinismului sub îndrumarea preotului Zoil. Existența lor a fost marcată de persecuțiile violente ale autorităților imperiale, care aplicau pedeapsa capitală celor care refuzau să renunțe la credința în Hristos.

Sfintele au fost arestate după ce autoritățile au descoperit asupra lor cărți de rugăciune și diverse epistole. Alături de un bărbat pe nume Agaton și de alte trei femei creștine — Casia, Filipa și Eutihia — surorile au fost prezentate în fața judecătorului Sisinie. Acuzația principală a fost refuzul lor categoric de a aduce jertfe idolilor, moment în care mucenițele și-au mărturisit public credința.

Data de 16 aprilie 2026 se suprapune cu Joia Albă, o zi cu multiple conotații în tradiția populară românească, unde este cunoscută și sub denumirea de „Joia Rea”. Potrivit credințelor străvechi, cei care muncesc în această zi riscă să atragă ghinionul, seceta sau dăunătorii care pot distruge livezile. În alte regiuni, sărbătoarea este numită „Joia Verde”, fiind considerată un moment de recunoștință față de natură și de celebrare a renașterii.

Conform rânduielilor bisericești, în această zi se citește un canon de rugăciune dedicat celor trei surori mucenițe. Troparul Sfintelor Muceniţe fecioare Agapia, Irina şi Hionia, pe glasul al 4-lea, spune: „Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.”

Fragmentele din Canonul de rugăciune subliniază sacrificiul acestora. În Cântarea a 6-a se menționează că „bărbăteşte au răbdat durerile trupului şi chinurile focului, purtătoarele de lupte şi miresele lui Hristos Hionia, Agapia şi Irina şi au primit răsplătit cununa cea frumoasă şi mărirea cea nespusă”. De asemenea, Condacul de la glasul al 4-lea amintește că Sfânta Irina a „ruşinat pe cel viclean şi mulţime mare de oameni ai adus lui Hristos”.

Sedelna, pe glasul al 8-lea, îndeamnă la cinstirea memoriei lor: „Cu Dumnezeiască cuviinţă logodindu-vă cu Domnul, aţi adus Lui zestre sângele şi junghierea, tinerelor purtătoare de luptă şi după vrednicie aţi câştigat Cămara cea Dumnezeiască de mire, neîncetat umplându-vă de Lumină Neapusă”. Textul sacru se încheie cu o rugăciune către Hristos Dumnezeu pentru iertarea greșelilor celor care prăznuiesc această zi.