Sărbătoarea Înălțării Domnului, marcată în calendarul ortodox la 40 de zile de la Înviere, reprezintă un moment în care spiritualitatea se împletește cu numeroase tradiții populare vechi de secole. Conform datelor publicate de Redactia.ro, în anul 2026, comunitățile rurale și urbane continuă să respecte ritualuri despre care bătrânii spun că au puterea de a proteja căminul și de a îndepărta neșansa.

Cel mai cunoscut obicei practicat în dimineața de Ispas implică utilizarea elementelor naturale pentru purificare. Oamenii culeg frunze de nuc, leuștean și flori de câmp înainte de răsăritul soarelui, pe care le pun într-un vas cu apă proaspătă. Cu această apă se spală toți membrii familiei pe față și pe mâini, gest simbolic despre care se crede că alungă bolile și energiile negative acumulate peste an.

Frunza de nuc deține o semnificație centrală în această zi sfântă. Tradiția orală spune că Mântuitorul ar fi purtat astfel de frunze la brâu în momentul urcării la cer. Din acest motiv, plantele sunt duse la biserică pentru a fi binecuvântate, fiind ulterior așezate la icoane, ferestre sau porți pentru a feri gospodăria de necazuri. În anumite regiuni din Muntenia, Oltenia și Moldova, oamenii încă aleg să poarte o frunză de nuc la brâu pentru a fi ocrotiți.

Pe lângă ritualurile de protecție, Înălțarea Domnului este și Ziua Eroilor, moment în care sunt pomeniți cei trecuți în neființă. Gospodinele pregătesc și împart pachete cu mâncare, colaci și ouă roșii în memoria acestora. Totodată, se păstrează salutul specific: „Hristos S-a Înălțat!”, la care răspunsul este „Adevărat S-a Înălțat!”.

Dincolo de ceea ce este recomandat să faci, există și o serie de restricții riguroase. Credința populară avertizează că certurile sau vorbele grele în această zi aduc tensiuni care vor dura tot anul. De asemenea, se evită activitățile casnice grele, precum spălatul rufelor, și se consideră că împrumutarea banilor sau a obiectelor din casă echivalează cu „instăinarea norocului”.

Preoții subliniază că, dincolo de superstiții, esența sărbătorii rămâne rugăciunea și pacea interioară. În contextul actual, tot mai mulți români aleg să redescopere aceste tradiții moștenite de la bunici, considerându-le un punct de sprijin și o modalitate de a păstra identitatea culturală și spirituală a neamului.