Sâmbăta lui Lazăr, cunoscută în popor și sub denumirea de Moșii de Florii, reprezintă un moment de o importanță deosebită în calendarul creștin ortodox, fiind marcată de numeroase tradiții și rânduieli bisericești. Această zi comemorează una dintre cele mai impresionante minuni realizate de Iisus Hristos: învierea prietenului Său, Lazăr, la patru zile după decesul acestuia în Betania, eveniment relatat în Sfânta Evanghelie după Ioan.

Conform datinilor populare centralizate de huff.ro, această sâmbătă este dedicată pomenirii celor trecuți în neființă. În localitățile rurale, femeile pregătesc plăcinte de post pentru a le împărți persoanelor nevoiașe. Un alt obicei vechi implică grupuri de fete tinere care merg la colindat, povestind suferințele lui Lazăr, primind în schimb ouă ce vor fi înroșite ulterior, în Joia Mare.

În anumite regiuni, copiii care colindă poartă ramuri de salcie sfințite anterior la biserică. Gazdele își decorează locuințele cu aceste ramuri, simbolizând primirea cu bucurie a vestitorilor și speranța de reîntâlnire în anul viitor. O tradiție mai puțin cunoscută menționează că, în noaptea dinaintea Floriilor, fetele obișnuiau să fiarbă apă cu busuioc și fire din podoabele unei tinere decedate, folosind lichidul pentru spălarea părului în duminica următoare, în speranța obținerii unei podoabe capilare bogate.

Din punct de vedere al restricțiilor, Sâmbăta lui Lazăr impune reguli stricte pentru gospodine. Nu este permis torsul lânii, existând credința că acest gest ar putea împiedica liniștea sufletelor care așteaptă la porțile Raiului. De asemenea, sunt interzise curățenia generală, spălatul rufelor sau coacerea altor alimente în afară de plăcintele de pomană. Această zi este considerată una a reconcilierii, în care credincioșii sunt îndemnați să ofere iertare și să evite conflictele.

Sâmbăta lui Lazăr marchează pragul către Săptămâna Patimilor. În ziua următoare, de Florii, ramurile de salcie sfințite la altar sunt luate de credincioși pentru a fi așezate la icoane, uși sau ferestre, ca simbol al victoriei vieții. Se spune că dorințele exprimate în momentul împărtășaniei din Duminica Floriilor au șanse mari de a fi împlinite, iar starea de fericire în această zi este esențială pentru bunul mers al anului.

Credincioșii rostesc în această perioadă rugăciuni speciale pentru cei adormiți: „Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac. Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite. Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”

Potrivit detaliilor oferite de doxologia.ro, în contextul liturgic se citește și Acatistul Sfântului și Dreptului Lazăr, care începe cu următorul Condac: „Ca un adevărat prieten și casnic al lui Hristos, din mormânt ai înviat a patra zi la chemarea cea dătătoare de viață a Domnului, iar acum, stând înaintea jertfelnicului ceresc, roagă-te să fie izbăviți de tot necazul cei ce-ți cântă ție: Bucură-te, Sfinte Lazăr, cel înviat de Hristos!”

Rugăciunea adresată direct Sfântului Lazăr invocă protecția împotriva bolilor și a deznădejdii: „Sfinte și Drepte Lazăr, duhovnicesc prieten al Domnului Hristos și frate bun al Sfintelor Maria și Marta, cel ce ai fost înviat a patra zi din mormânt și ai fost rânduit de Dumnezeu arhipăstor în Cipru, roagă-te pentru noi Domnului dătător de viață, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu, ca să ne dăruiască iertare de păcate și izbăvire de patimi, să ne înnoiască viața, ridicându-ne din mormântul trândăviei, și să ne dăruiască putere să mergem în urma Lui, luând cu multă râvnă crucea vieții. Cel ce nu ai murit din pricina bolii, ci ca să se slăvească Dumnezeu prin învierea ta, păzește-ne de bolile sufletelor și ale trupurilor, precum și de ispitele care ne vin de la trup, de la oameni și de la demoni. Cel la a cărui moarte trupească a lăcrimat însuși Dumnezeu-Omul, șterge lacrimile și adu mângâiere celor neajutorați și singuri. Scoate-ne pe toți din moartea sufletească și cere de la Dumnezeu îndreptarea vieții noastre și dobândirea veșnicelor bunătăți. Mijlocește la tronul Celui Preaînalt pentru iertarea și odihna celor din veac adormiți în dreapta credință, ca, atât ei, cât și noi, să aflăm izbăvire de focul cel veșnic și împreună să intrăm în Împărăția cerească, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.”

Informațiile complete despre semnificația acestei sărbători sunt disponibile pe Libertatea.ro.